CEI ALESI SI CEI DAMNATI

Înainte să pice sau să se arunce în gol pe casa scărilor È™i să moară – „la Auschwitz patruzeci de ani mai târziu“ după cum avea să declare Elie Wiesel – Primo Levi a scris o ultimă carte în care se întoarce la lagărele de concentrare È™i la moÈ™tenirea Holocaustului. Cei aleÈ™i È™i cei damnaÈ›i este o meditaÈ›ie complexă despre memorie È™i slăbiciunile ei despre natura regimurilor autoritare È™i o încercare de a găsi un posibil răspuns la întrebarea dacă istoria este menită sau nu să se repete.Nimeni nu e capabil de o uitare definitivă după cum el singur o spune iar în preajma unei rememorări neobosite a ororilor nazismului mai ales când le-ai simÈ›it pe pielea ta lumea riscă să nu-È›i mai pară locul unei posibile vieÈ›i fericite. Când mori ai cu totul altceva de făcut decât să te gândeÈ™ti la moarte dar după ce ai reuÈ™it să scapi de ea moartea îÈ›i rămâne veÈ™nic alături. Gândul că trebuie să vorbească despre ceea ce i s-a întâmplat să depună mărturie în numele a milioane de oameni care nu mai pot vorbi pentru ei i-a dictat lui Primo Levi paginile acestei cărÈ›i-testament. Nu ca să se răzbune È™i nu cu ură ci pentru a nu uita. „Drumul adevărurilor incomode este anevoios.“ Primo Levi „Unul dintre cei mai importanÈ›i È™i mai talentaÈ›i scriitori ai vremurilor noastre.“ Italo Calvino