DOAMNA BOVARY

„Critica literară tot repetă despre Emma […] că avem de-a face cu o nefericită demnă de milă. În realitate însă soarta ei e mai umană şi mai de râvnit decât aceea a pântecelor muncite ale femeilor din Yonville […] care par să trăiască doar pentru a îndeplini anumite roluri domestice şi care cred la fel ca soacra Emmei că femeile nu trebuie să citească romane spre a nu deveni nişte visătoare. Chiar dacă moare tânără şi sfârşitul îi e cumplit Emma are cel puţin curajul să se accepte aşa cum este şi trăieşte experienţe profunde pe care virtuoasele burgheze din Yonville nici măcar nu le-ar putea bănui în existenţa lor banală.” – Mario Vargas Llosa Orgia perpetuă: Flaubert şi Madame Bovary „Doamna Bovary este asemenea gărilor din vremea ei: graţioasă chiar florală însă făurită din fier.” – John Updike „În Doamna Bovary nu e nimic adevărat. E o poveste inventată pe de-a-ntregul; nu am pus în ea nimic din sentimentele mele sau din existenţa mea. Iluzia (dacă există vreuna) vine dimpotrivă din impersonalitatea operei. Este unul din principiile mele fără de care nu poţi scrie. Artistul trebuie să fie în opera lui ca Dumnezeu în creaţie invizibil şi atotputernic; să-l simţi peste tot dar să nu-l vezi.” – Gustave Flaubert Scrisoare către Domnişoara Leroyer de Chantepie 18 martie 1857