Pachet "Confesiunile unei fete rele" - 3 Volume

Anays. Un nume enigmatic dar un suflet care-și arată răzvrătirea și efervescența care poate răsturna cu adevărat întreaga lume pentru dorințele inimii. Între așternuturile altora și pofta de iubire va rămâne Anays alături de marea sa iubire? Comandă acum pachetul „Confesiunile unei fete rele” și învață să alegi între antiteza iubirii și fericirea sufletului! Volumul 1 Anays M. Un suflet răzvrătit care caută un trup gol în care să bată o inimă impulsivă. Când sentimentele acaparează scena Anays are propriile ei arme pentru a face diferența dintre dragoste și luptă. Dar în cele din urmă la limita dintre iubire și fantezie rămâne o singură întrebare: va întâlni în sfârșit bărbatul care s-o iubească? Volumul 2 Sufletul lui Anays este într-o rebeliune continuă împotriva ipocriziei și a relațiilor artificiale dar și a trendurilor prost înțelese. Va rămâne ea aceeași fată rea sau noile experiențe și nu numai ele o vor schimba? Va reveni marea ei iubire pierdută? Sau va întâlni în sfârșit bărbatul care va ști cum s-o iubească? Volumul 3 De iubire nu poți să te ascunzi. Nu poți să fugi oricât de mult ai încerca. Viața este prea scurtă pentru a nu fi fericită iar fericirea lui Anays coincide cu a iubi și a te lăsa iubită. Dar pentru cât timp? O poveste despre imposibilitatea de a te întoarce la paradisul pierdut al inocenței și la unica iubire. Recenzii de la cititori Halucinantă „Este o carte... halucinantă!!! Cred că acest cuvânt o descrie cel mai bine. La început recunosc am fost puțin șocată de franchețea autoarei (Anays M) iar apoi am înțeles esența. O carte care ar trebui citită de toate femeile.” – Corina Posibilitatea de a ajunge la adevăratele trăiri „Când citesc .... obisnuieșc să mă gândesc la ceea ce citesc... și pe parcursul zilei să o și simt!!! Oamenii ar trebui să știe că e mare păcat să treci pe lângă o asemenea carte care îți va pune în mișcare în primul rând neuronii apoi treptat simțirile... toate... pentru ca în cele din urmă să ți se ofere posibilitatea de a ajunge la adevărate trăiri!” – Mira Curajul de a fi tu însăți „O poveste despre curajul de a fi tu însăți de a te bucura de viață dar care conține și gânduri despre modul în care funcționează o relație. Cartea scoate la suprafață adevăruri pe care multe le-am intuit însă nu am avut curajul de a le recunoaște.” – Ana Irina A manipula și a te lăsa manipulată „Atâta sinceritate atâtea emoții... Mă bucur că cineva a avut acest curaj de a-și exprima trăirile și frământările.... experiența de viață experiență de a manipula și a te lăsa manipulată". Mulțumesc frumos Anays mulțumesc pentru pentru această lectură minunată! ” – Doina Amintirea trecutului suferința amintirii și neputința schimbării „Povestea lui Anays este povestea oricărei tinere care după o suferinţă mare se schimbă (sau încearcă să se schimbe) şi devine mai rece în relaţiile cu ceilalţi dar totuşi rămâne cu amintirea trecutului cu suferinţa amintirii şi cu neputinţa schimbării. Interesant de simplă şi totuşi plină de cuvinte înţelepte.” – Ce citește Miss Shady Fragmente Volumul 1 Fără risc frică sau adrenalină o relație moare încet de plictiseală. Îi spun că poate ne vom revedea. Dar nu acum să nu mai insiste. Nu știu dacă el merită vreo șansă în plus dar sigur merit eu. *** Acum nu mai obosesc niciodată să fiu eu însămi. Găsesc în esența ființei mele rațiunea de a continua și nu mai accept să fiu condiționată de prezența vreunui bărbat anume. Mereu am câte un bărbat alături însă nu întotdeauna același. Deocamdată. Viața însăși este o ruletă rusească cu deosebirea că în loc de un glonț pe țeavă are cinci. Ce șanse sunt să nu te nimerească vreunul? Insignifiante. Pe mine de-a lungul timpului m-au cam nimerit toate. Și i-am zărit și cartușiera. Deci continuăm să jucăm. Asta nu mă va opri desigur de la nimic. Nu-mi pasă. Nu îmi mai pasă. Nu are ce să-mi facă. Mai exact nu mai are ce să-mi facă. Am crescut să mă iubesc mai mult decât toți bărbații care mi-au declarat vreodată amor etern. Și nu au fost puțini și nu au fost toți mincinoși... Sunt făcută dintr-un amestec nefiresc de substanțe întâmplări iubiri și proiecții. Din control și dezmăț din rațiune și patimă iar viața mea refuză să fie liniară. Viața mea nu se întâmplă niciodată „între timp” ci mereu „acum”. Am adus-o într-un prezent continuu din care nu am de gând să evadez. Femeile nu mă iubesc. Văd în mine o amenințare. Văd bine. Chiar sunt. Mă urăsc pentru că mă invidiază. Mă desconsideră pentru că prezența mea le împrospătează conștiința ratării. Dacă aș fi empatică mi-ar fi milă de ele. Chiar și așa nu aș avea cum simți compasiune dar ceva milă probabil că aș stoarce. Dar nu sunt. Atitudinea lor nu mă jignește. Nu are cum să te jignească cel mai mare compliment pe care o femeie îl poate face altei femei. Atenția lor timpul pe care mi-l dedică faptul că nu au puterea să mă ignore ei bine toate acestea trădează o admirație adânc ascunsă acolo unde conștient nu mai au acces. Problema autolimitării lor nu este problema mea. Și de cele mai multe ori nici a soților lor. Volumul 2 Oprisem la trecerea de pietoni în ultimul moment. Nu aveam viteză doar gândurile hălăduiau dincolo de orașul puturos de sfârșit de toamnă. Din obișnuință am dus mâna în dreptul scaunului din dreapta ca și când aș fi vrut să împiedic o imaginară persoană să se lovească din cauza frânei bruște de bord. Gestul meu s-a oprit blând pe scaunul gol și atunci am conștientizat că a trecut atât de mult timp... Nu am regretat dar nici nu am jubilat însă momentul a fost înregistrat în zona microrevelațiilor care în timp ne transformă. Oprisem să treacă un bărbat între două vârste înalt cu fața acoperită de o pălărie ușor neasortată la strada pe care tocmai o traversa. Înainte să pună însă primul picior pe trecere a întors capul spre mine și-a dus teatral mâna dreaptă în dreptul inimii și a făcut spre mine o înclinare ușoară în semn de mulțumire. Apoi a zâmbit. Nu i-am zărit nicio secundă ochii însă zâmbetul... Zâmbetul îmi era cumplit de familiar. Călătorea spre mine de la ani-lumină distanță dintr-un trecut făcut pachet și expediat către Hades cu predare personală. „Ai dreptate iubirea noastră a murit. Și eu încet odată cu ea...” au fost ultimele cuvinte pe care mi le scrisese vreodată N. După internarea lui încetase să-mi mai scrie și nici nu mai aflasem nimic despre el nici măcar dacă mai era viu sau nu chit că pentru mine el murise de mult. Și acum... Acum zâmbetul lui traversa strada viu și aparent bine-mersi iar mâna lui dreaptă îmi mulțumise așezată în dreptul inimii. Nu nu aveam niciun dubiu era el deși nu-i văzusem fața toată iar anii scurși între noi se jucaseră neglijent cu ființa lui. Aș fi preferat să nu mă vadă căci dacă aș fi intuit câteva secunde mai devreme că ar fi putut fi el (ce naiba să caute acolo?) aș fi trecut în trombă fără să opresc dar fără să-l accidentez cum poate aș fi vrut atunci la plecare... Când trecutul îmi dă ghes îmi permit să am nostalgii dar niciodată regrete! Trecuse fără să întoarcă capul fără să tresară fără nicio ezitare. E clar nu m-a recunoscut și asta a făcut ca întreaga scenă să primească un mare delete. Nefirească potrivire de momente nu? Revelația singurătății să fie urmată chiar de apariția... lui N? Dar oricât aș ține eu la semne acesta nu era unul care să-mi convină. Mi-am promis să-i inventez o altă semnificație complet diferită de cea pe care sigur i-aș fi conferit-o atunci în cealaltă viață a mea. Da s-a întâmplat să aflu când a fost internat (oare cu ce diagnostic?) nu am aflat că a fost externat (vindecat oare?) dar întâmplarea (tot ea să zicem!) a făcut în așa fel încât nu doar să aflu ci să-l văd și să mă bucur o dată în plus că deciziile cele mai grele sunt de fapt și cele mai bune. Aveam dovada în fața mea... Volumul 3 Peste câteva minute – care mie mi s-au părut lungi cât jumătate de zi – m-am întors și m-am rezemat cu fundul de blatul chiuvetei în timp ce a intrat el nu înainte să tragă în dreptul băii semnul de „nu deranjați se face curățenie”. S-a rezemat la rândul lui de ușă în timp ce cu mâna dreaptă pe la spate a încuiat-o. A rămas așa privindu-mă admirativ cu o tristețe pe care o simțeam și eu cum îmi crește pe sub piele. S-a scuturat ca să alunge toate detaliile neplăcute ale prezentului și și-a împins ușor cu mâna – cu același gest familiar – membrul încordat din spatele fermoarului. Dar nu l-a eliberat. Nu nu încă. La fel ca ultima oară. Aveam senzația că dansăm tango cu pași prestabiliți dar fără să-și piardă nimic din fascinație. Un moment mintea mi-a făcut o mică farsă și mi-a amintit de faptul că Eva tot într-o toaletă i-a devenit amantă iar eu acum într-o toaletă o să-i devin... străină. Și ce dacă... S-a apropiat de mine mi-a luat fața în palme și exasperant de încet buzele lui au călătorit către ale mele de parcă ar fi venit de foarte departe dintr-o altă dimensiune acolo unde se și vor întoarce definitiv. Dar acum acum se împreunau cu ale mele umede de emoție și limbile și-au regăsit ritmul și zvârcolirea menită să trezească toate extensiile nervoase să pună în mișcare toate simțurile și să ne amețească într-o armonie perfectă cu vinul de mai devreme. Apoi fără preaviz s-a smuls din sărut și cu o mișcare precisă m-a întors din nou cu fața la oglindă. Am mai aruncat o ocheadă scurtă dar fără să procesez complet imaginea reflectată căci altfel aș fi văzut doi oameni complet răvășiți. Dar nu mai era timp pentru reflecții de niciun fel. Am apucat bine blatul de marmură rece în timp ce el m-a aplecat lin plimbându-și palma pe spatele meu de la coccis până la ceafă făcând ca suprafața mătăsoasă a rochiei să foșnească a geamăt după care mi-a ridicat-o până la jumătatea spatelui. Tangoul nostru cunoscut... Despre autor Anays M. este una dintre cele mai citite scriitoare române contemporane. Primele două volume ale sale „Confesiunile unei fete rele” s-au vândut în peste 35.000 de exemplare fiind o lecție pentru independența femeilor oferită de o fină cunoscătoare a spiritului uman. Anays M. a scris o confesiune a inimii sale un jurnal al greșelilor trecutului și un ghid al prezentului. Astfel a reușit să câștige inimile cititorilor săi pentru că a reușit să pună în cuvinte declarația de independență a sufletului printre iubiri suferință și transformări. Fără perdea fără măști fără metafore și fără prejudecăți. Doar trăiri fantezii și dorințe ascunse. Ce termen de valabilitate are iubirea? Și în câte dormitoare trebuie să o căutăm? Iar când o descoperim trebuie să riscăm totul sau riscăm să cădem în mirajul fericirii? Comandă acum pachetul „Confesiunile unei fete rele” și vei descoperi ce sacrificii trebuie să facă o fată rea pentru a-i fi bine într-o lume a iubirilor trecutului și a pasiunii!