Să nu râzi :((

Să nu râdeți.... Dar nici nu o să puteți. Cartea asta doare exasperează. O iubire maternă ca o ură grea. Ura că nu ești cenușăreasa oricâți pantofi ai că universul nu se orânduiește în cercuri concentrice de răsplăți. Că nu stă drepți la ordinele tale. Pe care nu știi să le dai fiindcă ai pus re-ul înaintea sentimentului. Fiindcă ai numai răspunsuri și nicio întrebare. Fiindcă virtutea principală pe care o corcolești la piept este despre ce nu ești și ce nu poți într-o lume care conspiră împotriva ta. A ta Buricul absolut al pământului. Mama Gaia Glia. Tellus Mater. Pântec și mormânt. Nu. Nu o să râdeți. Dar cred că veți simți trăi înțelege mai bine fatal/ismul. Cordonul ombilical netăiat la timp de sabia Liberului Arbitru. Personajul acela lipsă din cultura noastră mioritică. Personajul după care tânjim până la ștreangul în care ne atârnăm propria neputință. Să nu râzi :(( este o experiență limită ascunsă de obicei de mituri și tăceri. Doare exasperează. Eliberează. - Mihaela Miroiu filosof scriitoare Pentru proza pe care ne-o propune Raluca Feher putem prelua într-o formulă redusă ceea ce a spus cândva un gânditor care a marcat istoria reflecției: să nu râzi să nu plângi doar să înțelegi. Și de fapt ce avem noi aici? Ceva consistent și pentru literatura de azi luminos și incitant. Ceva care între altele ne îndeamnă să parafrazăm formula invocată mai sus. Fiindcă despre literatura pe care o face Raluca Feher cu o siguranță de sine extraordinară cu nerv cu o tăietură a frazei care tinde spre o (binevenită pentru proză) precizie de tip chirurgical și îngăduiți aceasta cu grație și șarm se poate spune imediat și bine-meritat: să nu râzi să nu plângi să înțelegi; dar și să admiri să te bucuri. Și să dai mai departe. Și anume: să te bucuri și să dai mai departe literatură de foarte bună calitate! - Cristian Pătrășconiu jurnalist cultural Unii ar spune că Raluca Feher e o publicitară care a văzut lumea. După ce i-am citit cărțile știu că e o povestitoare dusă cu capul care deschide la nesfârșit cutiuțele lumii căutând un înțeles. Iar ceea ce găsește e fără excepție absurd vesel sau doar înfricoșător. Că e departe că e aproape lumea e altfel dar la fel peste tot: dusă cu capul. După ce citești te prinzi că lucrurile pe care te-ai bazat toată viața stau invers. Oamenii supraviețuiesc în zeci sute de lumi cu care sunt obligați să negocieze și cărora li se supun până la urmă. Cartea de față este o Feher la pătrat. Adică două: autoarea și eroina ei Diana care povestește fără să mai scoată un cuvânt (ar fi și greu cu o funie în jurul gâtului!) istoria eșecului personal. Este un roman dar și o carte de povestiri de memorii o carte dusă cu capul. Pe scurt nu oferă nicio speranță. Ceea ce însă o deosebește fundamental de tomurile care vestesc sfârșitul lumii e tonul. Iar acest spectacol de cuvinte în mișcare ascunde ceva imobil: omul incapabil să evadeze dintr-un destin nesuferit. - Florin Iaru scriitor În viața reală Raluca Feher este director de creație la CAP și unul dintre fondatorii Frontline Club Bucharest filiala românească a unuia dintre cele mai faimoase cluburi de presă din lume. În viața ideală Raluca este o exploratoare curioasă călătoare printre vorbe și povești prin teritorii bătătorite sau încă nedescoperite. Citiți-o pe https://feher.live/.